Trăiam cu tine într-o căsuță de lemn, pe o plajă pustie, la malul oceanului.
În fiecare zi eu plecam în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii de lemn din barcă, apoi adormeam legănați de fâșâitul valurilor.
Într-o dimineață, un milion de oameni au apărut pe plajă, cu milioane de cărămizi în mâini. Voiau să construiască un zgârie-nori.
Hai să-i ajutăm, am spus eu.
Spre seară, zgârie-norul era gata. Drept răsplată, amândoi am primit cadou o cameră la etajul o sută optzeci.
A doua zi, am vrut să plec la pescuit, dar liftul era în revizie. Am început să cobor scările, cu răbdare.
Când am ajuns pe plajă, soarele apunea. M-am uitat în sus și te-am văzut, în dreptul ferestrei. Te-am strigat, dar nu m-ai auzit. Te uitai spre ocean. Erai foarte mică și aveai capul cât o gămălie de ac.
One thought on “Aglomerație”
LOL