Cum nu s-a mai scris niciodată despre o piesă de teatru?, m-am întrebat. Aha! Am s-o invit pe Miruna Stănculescu, psiholog, la spectacolul “Studii despre iubire” și-apoi o să disecăm inima, să vedem ce-i acolo.
Și uite așa am avut cinci epifanii. Cam multe pentru o singură seară, în condițiile în care nu e prima oară când merg la psiholog. 😀
Revelația nr. 1
Nu există zebre cu pătrățele.
Ca să faci o femeie fericită, spune personajul masculin din piesă, trebuie să-i fii prieten, iubit, frate, tată, profesor, bucătar, instalator, electrician, psiholog, sexolog… În același timp trebuie să fii deștept, creativ, zâmbitor, tolerant, carismatic, bun… etc. etc.
Miruna, există bărbatul care le are pe toate?
“Se idealizează foarte mult o relație, criteriile nu mai sunt pragmatice și nu e de mirare că științic vorbind și statistic demonstrat, căsătoria se duce la naiba. Pe vremea bunică-mii îți trebuia un bărbat care să întrețină o familie și o femeie care să întrețină casa. Bunică-mea nu avea pretenția să o înțeleagă, s-o dezvolte, s-o conțină sau mai știu eu ce. N-avea nici măcar pretenția să n-o înșele. Acum, bărbatul trebuie să mă facă mai bună, să mă împlinească, să fie și instalator.
Trăim un paradox. Bani am și eu, mulțumesc, spermă are și banca de spermă sau vecinul de la trei, la o adică nici la asta nu depind de el și ce mai rămâne?”
Una dintre metaforele pe care le folosesc adesea la terapie este a lui Schopenhauer. Relațiile dintre oameni se aseamănă cu cele dintre arici. Ei îngheață iarna și ar trebui să stea unii într-alții, dar nu pot, că se-nțeapă. Și atunci fiecare arici trebuie să-și găsească distanța care să merite căldura și durerea. Cam asta facem și noi”, spune Miruna.
Ok. Am fost la Zoo de multe ori. Îmi plac animalele, mă fascinează trăsăturile care le diferențiază și comportamentele lor. Aș putea să le privesc ore în șir în tăcere și să le studiez.
Aș fi putut spune chiar că pot deosebi, până la vărsta asta, o zebră de o girafă, un bivol de un porc mistreț și un păun de un biet papagal… Până ieri.
– În lumea mea ideală, zebra ar putea avea pătrățele, păunul minte și porcul mistreț demnitate, declar.
– Raluca, nu există zebră cu pătrățele!, zâmbește Miruna.
– Nu? aproape că zâmbesc și eu. Pun pariu că există și o vietate care să le aibă pe toate…
– Mai caut-o. 😊 La cabinet, când întreb o femeie ce-și dorește de la un bărbat, mă trezesc mai întâi cu o listă foarte lungă, apoi o trimit acasă și îi zic să aleagă maximum 5 atribute, dintre care doar 3 sunt musai. Restul sunt nice to have. Un bărbat orientat spre carieră, care să fie și tandru și atent la tine… chestiile astea se bat cap în cap. Ori e una, ori e alta. Când ai prea multe criterii, sfârșești prin a nu mai alege pe nimeni.
După ce m-am despărțit de Miruna mi-am dat seama care ar fi creatura aceea…
Un unicorn.
Doar visăm că-l putem întâlni.
Revelația nr. 2
Trebuie să fac curat în garderobă!
Dacă iubești pe cineva, îl iubești așa cum e… ni se amintește la scenă deschisă.
“La terapie fac un test foarte bun pentru femei. Pe cele care au un partener le pun să se uite în dulap să vadă cât loc are bărbatul respectiv, dacă sunt singure, le spun să facă loc în dulap pentru el, atât cât vor ele. Asta are legătură inevitabil cu locul pe care crezi că-l ocupă bărbatul acela în viața ta. E incredibil cât de puțin ne deranjăm. Ei nu prea mai au loc în viața noastră și lucrurile au devenit complicate”, povestește psihologul.
Să știi că a devenit complicat… Cât loc să-i las în garderobă?
Abia au loc hainele mele. 😊
Și mai vine și colecția de toamnă-iarnă… 😂
Revelația nr. 3
La naiba cu filmul meu preferat de dragoste!
Piesa “Studii despre iubire” se deschide cam așa… Poveștile încep cu “A fost o dată ca niciodată” și se termină cu… “au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Toată viața ne căutăm prințul sau prințesa.
– Asta e adevărat, nu crezi Miruna?
– Nu sunt doar poveștile din copilărie, ulterior ai filmele și cărțile. Tindem să ne facem un model.
– Toate fetițele se văd prințese…
– Dar să știi că modelul de cuplu nu se internalizează neapărat din poveștile alea, o mare parte vine din ceea ce vedem la părintele de sex opus. La asta se adaugă personalitatea noastră și felul în care idealizăm.
“În cartea “Suferința din dragoste”, de Bruno Humbeeck, e o metaforă foarte frumoasă. Noi ne facem propriul film. Avem rolul principal, masculin sau feminin, suntem scenaristul și regizorul, după care ne ocupăm de castingul pentru celălalt personaj principal. În funcție de cum facem castingul, ne iese povestea sau nu. Iar criteriile sunt conștiente și inconștiente.
Dacă întrebi oamenii în cabinet care este povestea lor preferată de dragoste, rămâi cu gura căscată să auzi femei foarte puternice amintind de “Love Story”. Ele nu sunt nici bolnave, nici neajutorate, nu arată așa și nici nu se proiectează așa.
În povestea filmului de dragoste preferat găsești idealul pe care îl cauți”, adaugă Miruna.
Pffff! Cred că am tras bățul scurt… Filmul meu de dragoste preferat e: “In the mood for love” de Wong Kar Wai… Dacă l-ai văzut, cu siguranță știi că titlul filmului n-are nicio legătură cu dragostea imposibilă atât de frumos redată pe peliculă. Gata, mâine îl schimb!
Revelația nr. 4
Trebuie să las pe altcineva să-mi scoată ștecherul din priză
Chipul uman pe care-l schițăm în celălalt e profilul nostru în cealaltă inimă, recită personajele din José Ortega y Gasset.
“Ca urmare a copilăriei, toți sfârșim cu niște nevoi emoționale nerezolvate, care se regăsesc în niște scheme disfuncționale. Ne alegem partenerii cu aceleași scheme disfuncționale ca și noi, dar manifestate diferit. Dacă sunt o persoană extrem de independenă, o să vreau să fiu cu una la fel de independentă ca mine – care ori mă respinge ori nu-mi oferă nicio emoție – sau cu un dependentă, o persoană care se agață de gâtul meu. Astea sunt cele două variante posibile.”
– Deci trebuie să te hotărăști dacă vrei un independent sau un dependent…
– Avem femeia care-și scoate singură ștecherul din priză și femeia care are nevoie să-i fie scos ștecherul din priză. Tu de care ești?
– Păi, eu mi-l scot singură, mulțumesc! 😀
– Dar ești dispusă să pari că ai nevoie să ți-l scoată altcineva?
– Mmm… Eu vreau să-l scot singură și, din când în când, să-l scoată cineva pentru mine…
– Atunci nu-ți rămâne decât să comunici cu omul. Că n-are de unde să știe.
– De acord. Dar e mișto să fii independentă, să știi că poți să faci singură multe lucruri. Practic aproape orice… El să fie acolo și să te proteje, din când în când, dacă e nevoie…
– Și locul lui în dulap care e? Aste e ca și cum el ar avea un sertar și, din când în când, tu îi spui: “Prietene, vezi că în weekend e super ofertă, primești juma de dulap!” Trebuie să fii pregătită să-l lași pe altul să scoată ștecherul din priză într-o manieră rezonabilă și în timp rezonabil.
– Bine, fie, dacă-l scoate elegant, e ok. Dar să nu strice ștecherul…. :-)))
Revelația nr. 5
Romeo n-a înșelat-o pe Julieta, pentru că au murit tineri amândoi.
Orice poveste începe cu “A fost o dată ca niciodată” și se termină cu… “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”… Separat. Spun cele 3 personaje aproape de finalul piesei.
“Orice studiu care a încercat să demonstreze că ființa umană este monogamă a dat-o-n bară grav. E treaba noastră dacă noi încercăm să băgăm un pătrat într-un cerc. Dar ăsta e un tabu moral, nu e natural. E distractiv pentru că o vreme studiile au încercat să demonstreze că bărbații sunt ușuratici și femeile monogame. Până când i-a trecut cuiva prin cap să pună un detector de minciuni în ecuație și s-a demonstrat că femeile nu înșeală mai puțin, ci mint mai mult, pentru că sunt presate social”, spune Miruna.
“Relațiile paralele, pentru că nu-mi place să le numesc extraconjugale, sunt destul de des întâlnite. Din mai multe motive. Nu pentru că au legătură cu persoana, nu pentru că vrem să-i facem rău. O relație paralelă despre care nu se află ajută relația de bază. Din vinovăție sau din alt motiv, cert e că o ajută.
Marea problemă cu aflarea adevărului este că o dată ce l-ai găsit, nu poți să-l pui de unde l-ai luat. E în posesia ta și te descurci cu el. Știu cupluri care au făcut din asta cel mai bun lucru care li s-a întâmplat, pentru că au fost dispuși să vadă cum s-a ajuns acolo. Și cel care nu înșală contribuie la ce se întâmplă acolo. Ceva nu merge. Să ai o relație extraconjugală e o treabă complicată logistic și emoțional. Nu se deranjează nimeni dacă lucrurile merg strună acasă, că suntem comozi.
O relație de lungă durată nu ține de dragoste, ține de management și de compatibilitate. E nevoie să respecți omul, dacă îl disprețuiești nu merge treaba, nu e neapărat să aveți preocupări comune, dar e necesar să ai în comun măcar toleranța, și să înțelegi, de fapt, ce vrei de la relația aia.”
Sinceră să fiu, nici eu nu credeam că monogam e un cuvânt realist. Dar să primesc și confirmarea psihologului… asta chiar nu ajută lucrurile deloc.
Poate, totuși…
Nu vă supărați, a văzut cineva o zebră cu pătrățele?
P.S. Mulțumesc Chris Simion pentru că ai pus în scenă “Studii despre iubire” după romanul lui José Ortega y Gasset, că uite așa am mai învățat și eu câte ceva.
Felicitări actorilor: Carla Maria Teaha, Irina Strungăreanu și Denis Bolborea! Ați fost frumoși.
Festivalul de Teatru Undercloud este un proiect susținut de Raiffeisen Bank. Găsești programul festivalului aici.
#raiffeisenimpreuna #impreunalateatru
Foto: Cătălina Flămînzeanu, Paul Smith
