Am ajuns la Hollywood și m-am întrebat cum e viața lor, a celebrităților. Mi-am băut cafeaua, am luat prânzul și cina în locurile preferate de staruri, le-am „spionat“ casele, le-am văzut live la People’s Choice Awards și am dat nas în nas cu ele când mă așteptam mai puțin.
De la petrecerea de revelion direct către aeroportul Otopeni. Destinația: Los Angeles. Nu e prima oară când traversez Atlanticul și, în ciuda oboselii, am un entuziasm debordant. Pe cursa de 12 ore de la Londra către L.A. stau lângă un bărbat leit Tom Cruise (doar că mai tânăr și mai înalt) un francez care vorbește fără accent engleza americană și lucrează în industria cinematografică. Un indiciu în plus că această călătorie va fi memorabilă. Stăm de vorbă tot drumul, facem schimb de conturile de Instagram și la aterizare îmi mărturisește cu exaltare că-l așteaptă soțul la aeroport. Nu mai încape nicio îndoială că tocmai am aterizat în orașul tuturor posibilităților. E tot 1 ianuarie, cea mai lungă zi din an pentru mine și momentul să-mi fac lista cu rezoluții posh pentru escapada americană.
Încep cu un tur ghidat al caselor vedetelor, ca să am o privire de ansamblu asupra locuitorilor celor mai scumpe dealuri. E incredibil câte detalii picante aflu de la șoferul-ghid. Prima oprire, Mulholland Drive. O vilă superbă, cu piscină infinity și vedere la o altă vilă suberbă. În prima locuiesc rapperul Ice T și Coco, soția lui, iar în a doua, actorul Ben Stiller, care a cumpărat proprietatea de la Brad Pitt și Jennifer Aniston, după divorțul acestora. Trecem pe lângă Runyon Canyon Park, unde Matthew McConaughey și Jake Gyllenhaal obișnuiesc să facă hiking și ajungem la casa lui Katy Perry, care are două cutii poștale, ca să fie sigură că-i încap toate scrisorile de la fani.
Despre casa regizorului Quentin Tarantino, ascunsă după vegetația luxuriantă, se spune că arată ciudat. Asta nu mă miră prea tare. L-am întâlnit anul trecut la Festivalul de Film de la Cannes și am știut de atunci că nu are toate țiglele pe casă. Keanu Reeves deține o vilă interesantă, desprinsă parcă din Matrix, construită pe stâncă, fără curte, dar cu o panoramă de invidiat. Ajungem la casa lui Michael Jackson, regele popului, care locuia – ce ironie! – vizavi de regele rockului, Elvis Presley. După moartea lui Elvis, casa i-a rămas fetei lui, Lisa Marie, care s-a și căsătorit cu vecinul Michael. Acum, locuința e a unor budiști care-l au vecin pe Danny DeVito. Nicio vedetă nu a ieșit pe fereastră să ne facă cu mâna, dar am aflat unde obișnuiesc să ia masa și e cel mai probabil să-i întâlnesc. Leonardo DiCaprio și Orlando Bloom își beau cafeaua la Urth Café, Robert Downey Jr. și Diane Keaton iau prânzul la The Ivy, Robert DeNiro merge adesea la Ago, restaurantul personal, iar Brad Pitt, Angelina, Tom Cruise, Ryan Phillippe își petrec seara în clubul privat Soho House.
La Ivy, restaurantul vedetelor, alături de make-up artistul Alex Abagiu.
Unde mai poți afla amănunte interesante despre Cetatea Filmului? La Studiourile Paramount, una dintre cele mai vechi case de producție cinematografică, singura situată în Hollywood. Așa că următoarea experiență de pe lista mea este un tur VIP cu ghid în locul unde s-au filmat o mulțime de pelicule celebre: „Forrest Gump“, „Transformers“, „Misiune: Imposibilă“, „Indiana Jones“, „Star Trek“ și multe altele. Mă plimb pe aleile dintre platourile de filmare, ascultând captivată poveștile călăuzei.
În studioul 21, cel mai mic dintre ele, s-a turnat – ce amuzant! – „King Kong“ (1976), o peliculă cu încasări masive și un personaj pe măsură. În studiourile 27 și 28 s-a scris povestea trilogiei „Nașul“, cu Marlon Brando, Al Pacino și Robert De Niro. Din cauza amenințărilor cu moartea, producătorii au fost nevoiți să schimbe logoul companiei Paramount, în cadrele filmate la intrarea în studiouri. Apoi mă trezec în New York, în decorul unde s-au făcut nenumărate filme de acțiune. Privesc clădirile din sticlă de patru etaje și nu-mi vine să cred că în post-producție acestea se transformă în zgârie-norii de pe Wall Street. Următoarea oprire e în arhiva cu recuzită. Depozitul cu „jucării“ e fascinant. La intrare fac cunoștință cu Bumblebee, robotul gigantic din „Transformers“, căruia abia îi ajung la gambă, trei pași mai încolo ridic, cu două degete, o greutate de 227 kg (aici nimic nu e ceea ce pare a fi!) și când mă plictisesc încep să arunc în aer bombele cu azot lichid din „Misiune imposibilă 3“.
Clădirile din sticlă de patru etaje se transformă în post-producție în zgârie-norii de pe Wall Street. Cum? Simplu: copy/paste. 🙂
În camera cu props-uri sunt peste o sută de piese, de la mașini, motociclete, nave spațiale sau pietre funerare la ținute din filme. O mică parte. Piesele de colecție se află în clădirea cu arhiva. Când ajung acolo, nu mă pot abține să nu-i aranjez lui Leo DiCaprio cravata de la costumul din „Shutter Island“, studiez pantofii sport ai lui Tom Hanks din „Forrest Gump“, despre care aflu că sunt purtați de fratele lui în scenele de alergare din film, și apoi intru în camera plină cu bijuterii. Paradisul oricărei femei, cu 12 000 de piese „to die for“. Sunt fascinată de acest loc plin de povești și de costumele imaginate de geniala Edith Head, designerul de costume Paramount și cel mai premiat din toate timpurile.
Am ocazia să văd mai târziu cele opt statuete Oscar primite de Edith, la expoziția Hollywood Costume, de la muzeul Academiei de Film. Edith a creat costume pentru actrițele din epoca de aur a cinematografiei, în aproape 500 de filme. Era feblețea lui Grace Kelly și a lui Audrey Hepburn și a definit stilul legendarei blonde a lui Hitchcock, Tippi Hedren, în „Păsările“. Rochia verde din primul thriller pe care l-am văzut în viața mea, coșmarul copilăriei mele, se află la expoziție, chiar în fața mea. Realizez că o astfel de expoziție, care-ți stimulează toate simțurile, e ca o oglindă în care-ți poți (re)vedea povestea personală. O întoarcere în timp. Fiecare film pe care l-ai văzut de-a lungul anilor îți amintește de cine erai și ce aspirații aveai în momentul în care l-ai descoperit. Pentru că filmele sunt despre oameni și despre felul în care noi ne raportăm sau ne identificăm cu personajele. Ce experiență inedită!
Admir rochiile maiestuoase purtate de actrițele care au interpretat-o pe Regina Elisabeta 1 a Angliei, zâmbesc complice la ținuta lui Sharon Stone din „Instinct primar“ și mă amuz analizând cele două costume ale Cruellei de Vil din „101 Dalmațieni“. Observ cum ținuta din al doilea film a suferit modificări care întăresc personalitatea malefică a personajului: costumul pied de coq e mai strident, are fir metalic, apar jacheta din piele și pantofii cu vârf ascuțit și ținte. Dar piesa-cheie a expoziției o constituie cei mai faimoși pantofi din istorie. Nu, nu e vorba despre Jimmy Choo sau Christian Louboutin, ci despre balerinii roșii ai lui Dorothy din „Vrăjitorul din Oz“.
Designerul Aura Cercel, Raluca Hagiu și actrița Hilary Duff.
Seara, la cină, îi povestesc Aurei Cercel, designerul român care îmbracă vedetele din Cetatea Fimului, despre experiența mea în lumea costumelor. Aura mă invită la Soho House, unul dintre cele mai exclusiviste restaurante din L.A., preferatul celebrităților și locul de întâlnire al celor care lucrează în industria creativă și își permit să plătească o taxă anuală de 2 000 de dolari. Aura mă ia de mână și-mi arată locul. Designul care amintește de glamourul Hollywoodului de altădată e fabulos: sofisticat, cool, cu tablouri și piese de mobilier artsy. Locul e amenajat de designerul Waldo Fernandez, care le-a decorat casele și lui Tobey Maguire, Brad și Angelina, Keanu Reeves…
Penthouse-ul de 20 000 de metri pătrați oferă o panoramă de 360 de grade asupra L.A.-ului, are grădină pe terasă, copacii au fost aduși cu elicopterul, bar, restaurant și un spațiu pentru petreceri private. În club n-ai voie să faci fotografii. Există un singur loc pentru asta, propria cabină foto. Aura și cu mine mergem pe culoarul cu pereți plini de polaroide fericite și intrăm în cabină. La al doilea instantaneu, se aude o voce alintată și veselă: „Hei, ieșiti de acolo!“. „Așteaptă!“, râdem noi și mai facem un cadru. Când tragem perdeaua, dăm cu ochii de actrița Hillary Duff, frumoasă cum o știam, mică de înălțime și veselă ca o veveriță. Aștepta să facă poze cu un prieten. Facem cunoștință, intrăm în cabină, râdem, ne strâmbăm și imortalizăm momentul.
La People’s Choice Awards, purtând creația designerului Elena Perseil.
Și pentru ca escapada hollywoodiană să fie completă, am adăugat pe lista de „to do-uri“, People’s Choice Awards, de la Nokia Theatre, evenimentul la care ai șansa să vezi toate vedetele înainte de a ajunge la greutatea optimă de la Oscaruri. Intru în sala imensă, de peste 7 000 de locuri, împreună cu Ana Maria Păcuraru, o tânără talentată cu studii de actorie, care stă în Los Angeles, colegă de școală cu actrița Ariel Winter, cunoscută din serialul tv „Modern Family“. Avem locuri suficient de aproape de scenă încât să tragem cu ochiul la vedetele din primul rând.
Gata. Începe. Sala aplaudă frenetic. Atmosfera incredibilă îmi amintește de frenezia de pe stadionul O2 Arena din Londra, la concertul Black Eyed Peas. Adam Sandler primește premiul „Cel mai iubit actor de comedie“. Costumul gri nu pare măsura potrivită, dar compensează cu umorul. Când Ellen DeGeneres îi înmânează premiul „Cel mai iubit icon tv“ legendarei Betty White, aproape mi se strică machiajul. „Nu pot să zic mulțumesc, vă dați seama… alegerea publicului la 93 de ani?! Vă mulțumesc din suflet“, mărturiește actrița cu entuziasm. Audiența se ridică în picioare și aplaudă minute în șir. Apoi urcă pe scenă „Cel mai iubit filantrop“, Ben Affleck (hm, s-a mai îngrășat?), și euforia publicului se intensifică la vederea „Omului de Oțel“, Robert Downey Jr. (da, la fel de șarmant și în realitate), care primește două distincții: „Cel mai iubit actor“ și „Cel mai iubit actor dintr-un film dramatic“. „Acest premiu e perfect pentru mine. Iubesc oamenii, sunt înnebunit după filme și prefer oamenii care-mi iubesc filmele“, mărturisește actorul.
Show-ul se termină cu o explozie de confetti ca un curcubeu. Privesc în sus și zâmbesc.
Foto: Guliver/Getty Images, www.guliver.ro, Paramount Studios, arhiva personală
